|
|
Eu sunt OK - Tu esti OK!
Bruno Medicina,
copyright © by leadercommunications.com,
toate drepturile rezervate.
Psihologilor care,
sub pretextul cercetarii, se amuza observand
comportamentul soarecilor si incearca sa traga
concluzii utile in comparatie cu comportamentul
uman, li se intampla uneori sa descopere lucruri
interesante. Un experiment clasic consta in a
creste trei grupuri de soareci in conditii
identice de cazare si alimentatie, dar foarte
diferite din punct de vedere al
comportamentului: - cu primul grup (A)
cercetatorii actioneaza "bland" si "amabil", ii
mangaie, le vorbesc; - cu al doilea grup (B)
se arata "nepoliticosi" si agresivi, lovindu-i
din cand in cand; - cu cel de-al treilea grup
(C) se evita orice contact. Soarecii sunt
hraniti cu un distribuitor automat de
hrana. Scopul cercetarii este de a verifica
daca, dupa un anumit timp, se pot identifica
diferente intre soareci din punctul de vedere al
starii sanatatii, avand in vedere tipul de
tratament pe care l-au primit. Cum se poate
usor imagina, soarecii din grupul (A) sunt aceia
care se simt mai bine; dar care sunt cei care se
simt mai rau? Contrar asteptarilor, dupa
cateva luni, starea de sanatate a soarecilor
care nu au avut nici un contact cu cercetatorii
este mai proasta decat cea a soarecilor care au
fost maltratati. De ce? Deoarece pentru
toate fiintele vii este indispensabila, pentru
un bun echilibru psihofizic, primirea de stimuli
externi, de preferinta stimuli pozitivi; dar
daca perspectiva primirii de stimuli pozitivi se
dovedeste a fi dificila sau imposibila - din
cauze specifice suntem dispusi sa acceptam si
chiar sa cautam stimuli negativi (sau "lovituri
psihologice"). Este foarte asemanatoare paralela
cu mancarea: desigur, toti preferam ce este bun
si ne place, dar daca murim de foame suntem
dispusi sa mancam orice, mai mult sau mai putin
comestibil. Aceasta descoperire sta la baza
unei serii de mecanisme si comportamente care
altfel ar fi de neinteles si care va avea o
importanta fundamentala pentru intelegerea
"jocurilor". Dar s-o luam incet. Analiza
tranzactionala (despre care am vorbit in numarul
trecut) defineste orice tip de contact intre
fiinte umane drept "stroke", cuvant englezesc
care nu are echivalent in limba romana si care
inseamna in acelasi timp si lovitura si
mangaiere. Sa spunem ca un compliment, un salut,
un sarut sunt "strokes" pozitive, in timp ce o
insulta, o palma sunt "strokes" negative (daca
vrem sa continuam exemplul cu mancarea, putem sa
spunem ca un "stroke" echivaleaza cu o "calorie
psihologica"). Eric Berne, in ultima sa
lucrare, scria ca pentru cei mai multi dintre
noi viata nu este altceva decat o continua
cautare de "strokes" si tot cadrul social nimic
altceva decat un mijloc pentru a ne organiza
productia si distributia. In cercetarea
noastra referitoare la strokes, Analiza
tranzactionala (AT) identifica sase moduri de
gestionare a timpului, toate (cu exceptia
primului) destinate schimbului de contacte
sociale.
1.Izolarea Reprezinta absenta
contactului cu altii, caracterizata, evident, de
absenta tranzactiilor. Nu contine nimic negativ
daca reprezinta un moment de "relache" luat din
propria initiativa.
2.
Ritualurile Sunt manevre de abordare, care nu
reprezinta tranzactii reale, dar sunt un mod de
a tatona terenul ("Salut! Ce mai faci? -
Multumesc, bine. Dar dvs.?") si de a verifica
disponibilitatea interlocutorului pentru un
contact mai aprofundat.
3. Recreerea
Frumoasa zi, nu? Desigur, nu ca saptamana
trecuta, cand a plouat tot timpul. Oricum, la
radio au spus ca va continua pana
duminica...
Schimburi de acest tip, care
se pot referi la timp, vacante, spectacole,
moda, sport, pot dura mult mai mult decat
ritualurile, permitand deci un schimb de
"strokes" mai important, dar nu transmit de
obicei informatii reale si nu sunt periculoase,
atata vreme cat nu te implici niciodata cu
adevarat (in ciuda aparentei violente a
discutiilor despre sport sau politica, discutii
ce se pot termina cu o lovitura, acestea pun
rareori in discutie valoarea interlocutorului ca
persoana lasand deci, cu greu, "rani
psihologice" pe care le vom regasi in "jocuri").
Ele servesc in special pentru selectarea
persoanelor cu care sa schimbi tranzactiile care
te implica cel mai mult.
4.
Activitatile Aceasta definitie priveste toate
actiunile indreptate spre un scop: pregatirea
mesei, conversatie pentru obtinerea unor
informatii (altceva decat recreerea), scrierea
unei scrisori si, mai presus de toate, lucrul cu
altii. Chiar si activitatile ludice intra in
aceasta categorie.
5. Intimitatea (sau
proximitatea) Este tipul de schimb franc,
sincer si autentic. Este, evident, cel care
multumeste cel mai mult dar si cel care, din
cauza "coborarii garzii", ese cel mai riscant si
solicita maturitate si incredere in propria
persoana si in altii (OK - OK, dupa cum vom
vedea mai departe).
6. Jocurile
psihologice Eric Berne a consacrat o carte
intreaga ("Games people play" - Jocurile pe care
le joaca oamenii) acestor "jocuri" care nu sunt
deloc distractive si care servesc la obtinerea
ratiunii noastre pentru "strokes", in acest caz
negativa. Un joc psihologic consta intr-o serie
de tranzactii standardizate in care
protagonistii se instaleaza in mod inconstient
(este clar ca nimeni nu joaca deliberat!) in
rolurile de Persecutor, Victima sau Salvator.
Tranzactiile sunt aproape toate ascunse si cu
dublu sens, ceea ce face dificila intelegerea
lor. In numarul trecut am promis ca voi
vorbi in acest articol despre "jocurile
psihologice" din punct de vedere al Analizei
tranzactionale si despre cum acestea
influenteaza fiecare tip de contact sau
comunicare, comerciala sau nu, intre fiinte
umane si intre entitati sociale. Dar pentru o
intelegere care sa va fie de un real ajutor in
cazul mecanismelor care sunt la dispozitie, sunt
necesare inca o serie de premise teoretice, fara
de care se risca intr-adevar o simplificare
excesiva. Sa aprofundam deci unele concepte si
sa lasam pe numarul urmator analiza
"jocurilor".
*************************************
Am
vazut ca in orice persoana actioneaza diverse
componente pe care le-am denumit Adult, Parinte
si Copil si ca in fiecare contact social (sau
tranzactie) acestea interactioneaza la diverse
niveluri. Deseori insa, starile sinelui nu se
manifesta clar, dar prezinta suprapuneri sau
excluderi care fac necesara invatarea
recunoasterii. Inainte de a aprofunda discutia
asupra tranzactiilor sa vedem unele noi aspecte
ale starii
sinelui.
Contaminarea
Adultul
contaminat de Parinte Impresia este cea a
unei logici clare si corecte dar presupunerile
sunt prejudecati si afirmatii a
priori. Scopul ascuns este acela de a intari
cliseele parentale care le-au fost transmise in
prealabil.
Adultul aparent: -
reflexie - logica - deschidere spre
dialog
Parintele ascuns: - principii
- norme - afirmatii a priori -
prejudecati.
Adultul contaminat de
Copil Discursul este rational, impartial si
obiectiv dar reflecta catre exterior si emotii
sau impresii personale.
Adultul aparent:
- obiectivitate - impartialitate -
deschidere de spirit -
rationalitate. Copilul ascuns: -
entuziasm - spontaneitate -
sentimente - impresii. Adultul contaminat
de Parinte si de Copil in spatele aparentului
adult, persoana se comporta simultan ca
Parintele si Copil. Adultul aparent: -
ratiune Parintele ascuns: -
prejudecati Copilul ascuns: -
spontaneitate.
Excluderea
Este
vorba de excludere atunci cand una din cele trei
stari ale sinelui nu se intalneste niciodata la
subiect, care solicita in acest fel doar doua
din cele trei stari ale sinelui. in cazul in
care o persoana ar utiliza o singura stare, ar
fi vorba de o adevarata patologie a
personalitatii. Excluderea starii
Parinte: - absenta principiilor - lipsa
respectului pentru reguli - absenta simtului
moral. Persoana se dovedeste infantila si
comportamentul sau nu este supus controlului. Se
refugiaza sub niste stereotipuri sociale si
culturale. Excluderea starii Copil: -
absenta emotiilor - insensibilitate
absoluta - absenta reactiilor emotive fata de
evenimente exterioare. Aceasta persoana este
dura, severa, si actiunile sale sunt impuse de
ratiune pura.
Tipuri de
relatii Sa revedem mai bine diversele tipuri
de tranzactii:
Tranzactiile complementare
(sau simple) Se vorbeste despre tranzactie
complementara cand emitentul primeste informatii
la care se astepta. A: Pune-ti cascheta cand
intri in unitate. B: Da,
sefule! (Parintele afectiv - Copilul
adaptat) A: Fir-ar sa fie, iar am gresit
masurile! B: De ce nu esti putin mai atent la
ceea ce faci? (Copilul supus - Parintele
normator)
Tranzactii incrucisate Se
vorbeste despre tranzactia incrucisata cand
starea sinelui solicitata de un eminent nu se
manifesta dar este substituita de o alta stare
de la care nu se astepta raspuns. A: Mergem
sa bem o cafea? (Copil - Copil) B: Dar iti
dai seama de cat mai trebuie sa muncim? (Parinte
- Copil)
Tranzactiile ulterioare O
tranzactie ulterioara disimuleaza un dublu mesaj
sub o aparenta clara si fara echivoc. Obiectivul
principal este manipularea. A: Acesta este
probabil foarte scump pentru dvs. (De fapt: nu
prea ai aerul ca poti sa-ti permiti acest obiect
- Parinte). B: Totusi il iau. (De fapt: Ah
da? Ei las' ca-ti arat eu - Copilul
rebel).
Pozitiile in
viata
Sa facem un mic salt
pentru a discuta despre un alt concept
fundamental al Analizei tranzactionale. Daca am
defini (in stil american!) "pozitia OK" ca
insemnand a se simti bine in propria piele, a fi
independenti, concilianti, pozitia "non - OK" va
fi deci a celui care se va simti invins, timorat
si nu la inaltimea situatiei. Avem deci, in
raporturile noastre cu ceilalti, patru posibile
relatii:
Eu sunt OK - Tu esti OK Este
pozitia invingatorilor: eu pot sa ma simt bine
fara a nega celui de langa mine acelasi drept.
Este pozitia care permite relatiile productive,
realizarea obiectivelor comune, cooperarea,
sinergia.
Eu nu sunt OK - Tu esti
OK Este pozitia supusa, a celui care simte
nevoia sa se agate de altii si care are nevoie
de cineva care sa-i spuna ce sa faca.
Participarea sa la jocuri este exclusiv in rolul
de Victima.
Eu sunt OK - Tu nu esti
OK Este pozitia aroganta: eu am intotdeauna
dreptate, daca ceva merge rau este intotdeauna
vina altuia. Obiectivul tranzactiilor este
minimalizarea interlocutorului. Pozitia, extrem
de raspandita printre birocrati si nenumaratii
mici dictatori pe care ii intalnim in fiecare zi
in marile si micile organizatii. Participarea la
jocuri poate fi in rolul de Persecutor sau de
Salvator.
Eu nu sunt OK - Tu nu esti
OK Este pozitia pasiva; nu merita sa te
implici, nu se poate avea incredere in nimeni.
Sentimentul care predomina este indiferenta,
activitatea este slaba. Si aici, pozitia aceea
de Victima. Conceptul OK - OK este unul din
cele mai cunoscute ale Analizei tranzactionale
si ar merita sa fie aprofundat intr-un mod
adecvat. Acest concept se afla si la baza
tehnicilor moderne de negociere (de la vechea si
putin productiva pozitie: "Eu inving - Tu
pierzi" la strategia mult mai motivanta a
satisfacerii nevoilor reciproce: "Eu inving - Tu
invingi" - despre care cei interesati pot afla
multe lucruri din cartea aflata in Biblioteca
I.A. - "Eficienta in 7 trepte"). Cum se
intampla de obicei, va reinnoiesc invitatia de a
reflecta si de a observa, incercand, chiar si cu
putinele elemente furnizate, sa analizati
tranzactiile pe care le efectuati in fiecare
zi.
Un ultim lucru: pozitia OK este un
mod de a se autopercepe si are prea putina
legatura cu ceea ce se intampla in realitate.
Avand in vedere deci ca depinde aproape
numai de noi, de ce sa nu incercam?
|
|
|